elena vladareanu
Home      Carti      pagini
 
 pagini

 
Editura  Timpul,  2002
 volum laureat al Premiului Naţional de Poezie "Aurel Dumitraşcu", ediţia a VIII-a
 

Să deschidem acum volumul de debut al Elenei Vlădăreanu, cu un titlu pe cīt de simplu, pe atīt de īnşelător: Pagini. Chipurile, doar nişte pagini şi nimic mai mult. De fapt, o mică şi postmodernă cutie a Pandorei, din care ies, īn locul necazurilor şi nenorocirilor colective, o serie de experienţe personale, individuale, proiectate īn afară sau comprimate lăuntric, ca secvenţe ale creşterii interioare. Se poate spune, īncă īnainte de a atinge cu bisturiul epiderma cărţii, că atīt de tīnara poeta creşte extraordinar īn aceste „pagini”, odată cu ele şi prin ele. In 37 de file, cīt numără volumul, are loc o maturizare pe care o putem percepe aproape fizic – deşi ea este una sufletească, intelectuală şi „auctorială”, nu biologică. De la bun īnceput, autoarea se instalează īn propria poezie ca īntr-un refugiu intim, un adapost de hīrtie ce ia forma corpului său. „Fabula” se transformă īn „discurs”, protagonista paginilor şi poeta ca atare se amestecă īntre ele pīnă la a fi indistincte şi ne propun, īmpreună, o unică identitate. Practic, materia şi energia celei dintīi ies din viaţa reală a celei de-a doua. Cu un instinct formidabil (bănuiesc că Elena Vlădareanu nu i-a citit chiar cu creionul īn mīnă pe teoreticienii textualismului!), poeta reuşeste să-şi doteze textul cu nenumărate „sertare” pe care le deschide şi le īnchide exact la timp, oferind cititorului episoade asupra cărora ea īnsăşi reflectează.
                                                                                                                                            Daniel Cristea-Enache - Poezia-jurnal īn Adevărul literar şi artistic
                             
 
 
                                 
                                                             ediţia a doua 
                                             Editura Vinea 
                                                      2003
                                
 

Pagina 19 nu există

mai mult ca sigur că dacă s-ar gāndi cineva să te

īnţepe, să-ţi taie un deget, tu nu ai simţi.

starea asta de moleşeală nu este o simplă lene, o simplă

moţăială, un simplu plictis, e mai mult şi tu ştii

asta, dar nu poţi face nimic, nici nu īncerci, asta ar

īnsemna să te lupţi īmpotriva ta, să continui cu

lupta īmpotriva ta, şi nu ştii dacă mai eşti īn stare

pentru asta. nu te mai enervează nimic, nu mai reţii

gesturi, nu-ţi mai pasă de aglomeraţia, de transpiraţia, de

senzaţia de leşin cate te īncearcă de cum urci īn 123.

te aşezi automat pe un scaun după ce s-a ridicat o

femeie grasă, īn treacăt vezi cum se evaporă micile

pete de transpiraţie de pe scaunul verde, femeia

avea o rochie de mătase care i se lipise de picioare,

scoţi cartea lui andrei codrescu, dar astăzi mai bine nu,

unde mergi?, nu ai chef de scris, mai bine mai dormeam

cāteva minute. cobori ca prin vis. internetul nu

merge

elenav